De câteva luni încoace, în municipiul Râmnicu Vâlcea, febra mansardărilor pare să fi pus stăpânire pe cei interesaţi de “binele” locuitorilor urbei. Asociaţiile de Proprietari fac presiuni asupra locatarilor să semneze că sunt de acord cu mansardarea, asta în timp ce mulţi dintre cei care semnează nici nu ştiu şi nici nu li se explică ce-au semnat. Îi aşteaptă mai mult de un an de zile de calvar, în care blocul este transformat într-un adevărat şantier, unde zgomotele pikamerelor şi mizeria de pe scări sunt evidente. Drepturile vechilor locatari, care au proprietate indiviză, inclusiv acoperişul sau plafonul, subsolul clădirii, spaţiile din jur, este călcat în picioare, “maşinile de făcut bani” ale celor interesaţi fiind cu motoarele turate la maxim.
De la bl. A 70, de pe strada I.C. Brătianu, din cartierul Ostroveni, bl. C 20 , de pe Aleea Gladiolelor, bl. R 7bis de pe strada Henri Coandă oamenii ne-au sunat şi ne-au întrebat cum este posibil ca zeci de autorizaţii de construcţii pentru mansarde să fie date pe bandă rulantă, cu încălcarea flagrantă a dreptului lor de proprietate. Iată ce spunea unul dintre nemulţumiţi: “Domnule, eu cerut să-mi comunice Primăria Râmnicu Vâlcea o copie după cartea tehnică a imobilului, din care să rezulte care este cota parte indiviză din proprietatea comună ce revine apartamentului meu, fiindu-mi necesară la înscrierea proprietăţii mele în cartea funciară. Şi nu vă vine să credeţi ce răspuns mi-au dat! Eu am depus un certificat fiscal cum că am plătit, de ani buni încoace, la Administraţia Financiară pentru un teren proprietate, de 19,08 mp., cota mea indiviză a apartamentului! Uluitor, Primăria a dat două răspunsuri diferite, cu conţinuturi diferite, unul administratorului şi altul mie, cu acelaşi număr comunicându-mi-se: «terenul menţionat a fost înregistrat eronat de către Administraţia Finanţelor Publice şi preluat pe suport magnetic de către Primăria Rm. Vâlcea (…) Când dv. aţi prezentat dosar fiscal, s-a constatat eroarea de înregistrare şi s-a corectat rolul prin scăderea terenului». Păi ce au făcut ei sună a naţionalizare camuflată. Mă anunţi după ce am plătit cinci ani de zile că am plătit din eroare. Păi apartamentul meu nu este pe lună? Mi-au luat o suprafaţă ce am plătit-o, aşa, din creion. Adresele sunt semnate de dl. viceprimar Monceanu, dar semnăturile diferă grosolan de la o adresă la alta. Atâta timp cât terenul nu este recunoscut, mă întreb, noi mai avem vreo obligaţie? Noi plătim de ani de zile această cotă indiviză, dar pe ce bază dacă noi nu avem teren în proprietate?. Până la mansardarea tuturor blocurilor din oraş nu se va trece în cartea funciară niciun bloc cu patru etaje, care este propozabil pentru mansardare. Tocmai pentru a stabili cota parte după mansardare. După mansardare, eu, proprietarul, pierd din dreptul la subsol, la uscătorie, nu mai pun la socoteală că nu este calculată structura de rezistenţă, ci mai degrabă se pun ştampile fără să se facă nişte calcule riguroase. Mansardarea eu o consider o mafie imobiliară”, ne-a spus Marian Rizoiu, singurul vâlcean şi singurul român de altfel, care a ieşit din Asociaţia de Proprietari, cu hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi care s-a opus mansardării blocului unde locuieşte. Cartea tehnică, în original, a blocului, ar trebui, potrivit legii, să stea la administratorul blocului şi nu la Primărie, şi în ea ar trebui trecute toate modificările de structură, de rezistenţă. Ea se casează doar când construcţie se dărâmă.
Proprietar la mansardă poţi deveni doar cu acordul unanim al locatarilor
Gheorghe Doană este un alt vâlcean care a deschis cutia Pandorei în legătură cu mansardările. Deşi blocul în care stă este în plină operaţiune de mansardare, omul a dat în judecată, pe contencios, Primăria Rm. Vâlcea cât şi firma care construieşte, cerând anularea autorizaţie de construire şi oprirea executării lucrărilor. Iată cum îşi motivează acţiunea în instanţă: “Primăria Rm. Vâlcea a emis abuziv, cu încălcarea Lg. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii şi a dreptului de proprietate al coproprietarilor, autorizaţia de construire nr (…). Practic, încălcând flagrant dreptul meu de proprietate, firma (…) a început construcţia mansardei locuibile fără să aibă şi acordul expres privind construcţia şi ulterior înstrăinarea acestora. În cauză este vorba de dreptul de proprietate comună asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe apartamente care aparţin unor proprietari diferiţi (terenul pe care se construieşte clădirea, fundaţia, subsolurile, casa scării, acoperişul, terasele, ş.a.)”. Cu alte cuvinte, găselniţa cu acordul locatarilor de la etajul ultimul este o… gogoriţă, iar implicarea cu prea mult zel a Asociaţiei de proprietari, de regulă a administratorului şi preşedintelui, nu este lipsită de interes din partea acestora. Adesea se vorbeşte de sume în euro primite ca şpagă de unii dintre “zeloşi” care vor să convingă locatarii să-şi dea acordul. Asociaţia de Proprietari este înfiinţată pentru gospodărirea şi administrarea părţilor comune şi în niciun caz pentru a dispune asupra dreptului de proprietate: Avocatul Lucian Marinescu (viitor procuror după examenul obţinut recent) spune în legătură cu această situaţie: “La proprietatea comună trebuie respectat principiul unanimităţii. Nu se poate lua nicio măsură în legătură cu dreptul de proprietate fără acordul tuturor. Dacă un singur locatar nu este de acord, locuinţele de la mansardă nu se pot vinde, nu se pot înstrăina. Asociaţia nu este proprietară pe spaţiile de folosinţă comună, ea are doar drept de administrare”.
Notariatele – vârful de lance în păcălirea locatarilor
Inventivi, hei-rupiştii mansardărilor, firmele de construcţii în spatele cărora sunt şi alte personaje care trăiesc din banul public şi trăiesc… bine, au găsit soluţii de a duce omul cu preşul. Suprafaţa este luată în proprietate de unul dintre locatarii blocului, de regulă unul dintre agitatorii “pro mansardare”, care se află “pe mână” cu firma de mansardare. Nici Notariatele nu sunt departe de această sferă de interese. Iată ce putem citi, printre multe altele, într-o convenţie autentificată la un Notariat (nu spunem care, chiar dacă dvs. aţi putea bănui) pe 26 martie 2007, în baza hotărârii Adunării Generale din 29 martie 2007 (??). “Asociaţia de proprietari se obligă să permită cu titlu gratuit accesul proprietarilor apartamentelor de la ultimul nivel în spaţiile de folosinţă comună – casa scării, subsol, uscătorie”. Adică dacă fiecare am cumpărat un apartament şi l-am plătit cu eforturi foarte mari, cineva ne impune că cedăm dreptul de folosinţă indiviză cu titlu gratuit. Un calculul ce ne-a fost supus atenţiei de un specialist pentru un apartament care se vinde pe piaţa imobiliară să zicem cu… 50.000 euro, 60 % reprezintă costul propriu-zis (30.000 euro) al locuinţei fiecăruia, iar restul de 40 % (20.000 euro) este cota indiviză (teren, casa scărilor, subsolul, acoperişul sau plafonul, structura de rezistenţă, uscătorie. La această proporţie cedând gratuit suprafaţa indiviză noilor locatari, fiecare proprietar al celor (să zicem) 20 de apartamente ale unei scări de bloc este deposedat de 3.360 euro. “Mansardarea este cea mai mare afacere a firmelor de construcţii şi deschideţi bine ochii când semnaţi astfel de acte”, spunea, culmea ironiei, directorul unei firme de construcţii, care ne atenţiona amical, ca simpli locatari, cum putem fi fraieriţi… cu zâmbetul pe buze, de cei care numai binele nu ni-l vor!
Autorizaţiile de construcţie date fără a se face măsurători asupra structurii de rezistenţă
“Domnule, la noi blocul este numai crăpături, că zici că la primul cutremur o să se dărâme. Păi cine dă avizul că rezistă? La mine la apartament nu a bătut niciun arhitect care să facă măsurători, să vadă dacă sunt modificări făcute şi dacă da, să le ia în calcul la eliberarea autorizaţiei de construcţiei”, ne-a spus un locatar din bl. A 70. În replică, prin consilierul juridic al Primăriei Râmnicului, Ion Diaconu, ca şi cum n-ar fi înţeles de ce un anume X, anti-mansardă dă Primăria în judecată, răspunde ca şi cum s-ar face că… plouă: “Proprietatea comună poate fi utilizată de către terţi, persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat, numai cu acordul majorităţii proprietarilor membrii ai asociaţiei de proprietari direct afectaţi de vecinătate, în baza unui contract de închiriere, de folosinţă sau concesiune. Aşa că vă rugăm să respingeţi acţiunea”. Alo.. Primăria? Dreptul de proprietate, se ia cu unanimitate de voturi şi nu este acelaşi lucru cu dreptul de utilizare a unui spaţiu! Deviza pare să fie una unanimă din partea celor interesaţi: Trăiască mansardarea şi cei care-o susţin! (Dorel ŢÎRCOMNICU)