Observator de Valcea

PATRU, PATRU – CA LA TEATRU. Pe rând, judecătorii suceveni Ileana Bratu, Adrian Laurenţiu Aparaschivei, Iulius Cezar Dumitrescu şi Laurenţiu Hetriuc au promovat rapid ca magistraţi în instanţe superioare. În urma unor concursuri, e drept, dar şi într-o bizară sincronizare (aproape perfectă şi cu decizii care parcă au direcţionat soluţia spre condamnarea foştilor acţionari majoritari ai Alutus SA) cu principalele etape din judecarea cazului “DNA Piteşti versus Minea – Coveianu”. Pe scurt, judecătorii care au judecat cazul la Judecătorie au promovat la Tribunal, unde au “cultivat” atent tot dosarul cu pricina. Pe acest principiu, sunt puţine şanse ca magistraţii, care au judecat cazul la Tribunal, să respingă propria soluţie în momentul în care ajung la Curtea de Apel Suceava. E oarbă justiţia, în România sau e stabilită în funcţie de interese obscure?

Nicolae Minea şi Marin Petru Coveianu, foştii acţionari majoritari ai defunctei SC Alutus SA Râmnicu Vâlcea, s-au ferit de necuratul şi au nimerit în ghearele mumă-sii, dacă raportăm această adevărată saga ce poartă numele generic de “cazul Alutus SA” la o banală vorbă populară. După ce au cerut strămutarea procesului intentat de procurorii DNA Piteşti de la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, acuzând încrengătura de relaţii de natură familială sau profesională dintre magistraţii vâlceni, diferiţi conducători de instituţii şi oameni de afaceri locali care stau în umbra reclamaţiilor pe numele celor doi la DNA, acţionarii Alutus SA au fost trimişi să-şi apere dreptatea tocmai la Judecătoria Suceava. “În patria democrat-liberalului Gheorghe Flutur, fost ministru al aviarei”, cum ar putea spune un amic mai hâtru, sau sub geana colegului de partid portocaliu al soţului afaceristei vâlcence Maria Tudor, şi ei apropiaţi ai şefului DGFP Vâlcea, Gheorghe Gogîrnoiu sau ai câtorva dintre foştii salariaţii ce i-au reclamat pe Minea şi Coveianu la procurorii anticorupţie.

Râmnicu Vâlcea – Suceava, strămutare inutilă “decisă” la Bucureşti
În prezent, în dosarul cu numărul 63/314/2005 s-a ajuns în stadiul în care pârâţii Nicolae Minea şi Marin Petru Coveianu atacă, la Curtea de Apel Suceava, sentinţa prin care judecătorii Tribunalului Suceava au decis menţinerea condamnării celor doi la 8 ani, respectiv 6 ani de închisoare, pronunţată de magistraţii de la Judecătoria Suceava. După aproape patru ani de drumuri dus-întors, până unde se agaţă harta-n cui şi retur, Nicolae Minea şi Marin Petru Coveianu se tem că au descoperit la Suceava aceleaşi metehne (sau metode) de care s-au ferit la Vâlcea. Poate chiar şi aceleaşi persoane interesate să pună mâna pe nimic pe valoroasele active ale fostei societăţi turistice vâlcene. Dacă au fugit de legăturile de natură familială dintre directorul finanţelor vâlcene, Gheorghe Gogîrnoiu şi Preşedintele Tribunalului, Petre Dinescu, ca să reamintim doar unul dintre motivele invocate, Minea şi Coveianu au nimerit, după cum reiese din relatările lor, în “mrejele” unor magistraţi care parcă au aşteptat ca pe o mană cerească un astfel de dosar. Întâmplător sau nu, în fiecare din cei aproape patru ani care s-au scurs din momentul în care dosarul cu numărul 63/314/2005 a ajuns pe mâinile magistraţilor suceveni, tot atâţia judecători au promovat sau au şanse reale să promoveze în ierarhie, cazul Alutus părând a fi o valoroasă monedă de schimb în mediile influente de la Bucureşti via Râmnicu Vâlcea.

Cu un ochi la deal, pe funcţii şi cu altul la vale, pe Minea şi Coveianu
Aşa cum reiese din relatările acuzaţilor, fiecare dintre judecătorii enumeraţi ar fi pus câte o “cărămidă” serioasă la direcţionarea procesului spre condamnarea foştilor acţionari ai Alutus SA Râmnicu Vâlcea. Ultimul, Adrian Laurenţiu Aparaschivei, a ajuns chiar şeful Secţiei Penale a Tribunalului Suceava. De fapt, el chiar a fost, timp de un an, cu delegaţie din partea Curţii de Apel Suceava condusă de preşedintele Cezar Hâncu, şeful Secţiei Penale la Tribunalul Suceava, deşi abia avea câteva luni vechime, iar la secţia respectivă existau magistraţi mai vechi în serviciu, dar la competenţele cărora nu s-a apelat, din motive care ne scapă. În atari condiţii vă puteţi imagina cât de mari erau şansele ca subalterni din aceeaşi secţie să “întoarcă” o sentinţă pronunţată de şeful proaspăt uns de însuşi preşedintele CA Suceava. În plus, Nicolae Minea şi Marin Petru Coveianu susţin că fiecare dintre cei trei judecători amintiţi au întreprins acţiuni neîntemeiate legal care au ca efect condamnarea foştilor acţionari ai Alutus SA. Să îi luăm pe rând.

Judecătoarea Ileana Bratu readuce în joc Finanţele lui Gogîrnoiu
Deşi Ministerul Finanţelor Publice, autoritatea în măsură a se constitui parte civilă în dosarul amintit ca reprezentant al Statului, nu a făcut acest lucru, ba chiar a emis un document prin care se delimitează clar de acest drept, Ileana Bratu, magistrat în cadrul Judecătoriei Suceava, a decis, în 12 mai 2006, introducerea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Vâlcea (deci a unei instituţii teritoriale din cadrul MF) ca parte civilă. Cu atât mai bizară este decizia cu cât ea a fost înscrisă în încheierea de şedinţă de către judecătoare fără a fi fost pusă în discuţie, în faţa procurorilor şi avocaţilor celor doi inculpaţi, aşa cum reiese din declaraţiile apărătoarelor lui Nicolae Minea şi Marin Petru Coveianu. Cum s-ar spune, pe ascuns. În 8 iunie 2007, avocatele foştilor acţionari ai Alutus SA au solicitat instanţei sucevene scoaterea DGFP Vâlcea ca parte civilă din dosar. Ileana Bratu nu a mai apucat să dea răspunsuri avocaţilor în legătură cu acest subiect decisiv pentru mersul procesului deoarece, ca o răsplată divină parcă, din data de 1 martie 2007 fusese declarată admisă în urma concursului susţinut pentru ocuparea unui post de judecător în cadrul Tribunalului Suceava.

Şefia Penalului din Tribunal parcă l-a aşteptat pe Aparaschivei
Adrian Laurenţiu Aparaschivei este, deci, judecătorul care a preluat dosarul, începând cu 1 martie 2007. În a doua jumătate a anului următor, procesul se apropia de final, părţile aşteptând verdictul. Ca un făcut, şi acestui magistrat i s-a oferit şansa de a da examen pentru a promova la instanţa superioară – Tribunalul Suceava, lucru pe care l-a şi făcut în 5 octombrie 2008. Ciudat lucru, el a fost declarat admis abia peste aproape un an, în 5 septembrie 2009, însă acest amănunt “minor” nu i-a împiedicat pe cei din conducerea Curţii de Apel Suceava să-i ofere imediat, cu delegaţie, încrederea şi răspunderea şefiei secţiei penale din cadrul Tribunalului Suceava. De parcă acest post l-ar fi aşteptat chiar pe Aparaschivei, nu-i aşa? Inspirat nevoie mare, Adrian Laurenţiu Aparaschivei a redactat motivarea sentinţei de condamnare în dosarul “DNA versus Minea – Coveianu”, abia după ce s-a văzut instalat la şefia “penalului” din Tribunalul Suceava, aşa cum reiese negru pe alb din documentul emis de preşedintele Judecătoriei Suceava, în lipsa judecătorului de caz, spre cunoştinţa inculpaţilor. Foştilor acţionari ai Alutus SA le rămânea o şansă în recursul de la Tribunal, acolo unde trebuiau să convingă proaspeţii subalterni ai lui Adrian Aparaschivei. Sau poate chiar pe el. (more…)