Observator de Valcea

Lichidatorul Ştefan Bordea, desemnat de Tribunalul Vrancea într-un dosar în care societatea vâlceană este parte terţă, îi solicită acesteia să renunţe de bună voie la propriile bunuri. El este nimeni altul decât soţul judecătoarei Aneta Bordea de la secţia penală a aceleiaşi instanţe!
La redacţie am primit o sesizare prin care ni se aduce la cunoştinţă faptul că pe rolul Tribunalului Vrancea se află dosarul nr. 137/91/2007 ce are ca obiect procedura insolvenţei cu privire la debitoarea SC BATROSCOM SA, procedură faţă de care societatea SC INDUSRIE MICĂ SCIM SA este terţ. Cu soluţionarea acestui dosar a fost investită judecătoarea Simona Nicolau. Reprezentanţii Industrie Mică SA susţin că au fost părtaşi la o serie de acte de procedură care îi fac să se teamă că instanţa nu este imparţială şi, mai mult decât atât, favorizează societatea debitoare, mai exact, reprezentantul legal al acesteia – Cascount Ipurl –Ştefan Bordea. Ei arată că lichidatorul Bordea este soţul judecătoarei Aneta Bordea de la secţia penală a Tribunalului Vrancea, dar se tem că asupra magistraţilor care decid soarta dosarului exercită presiuni şi rude ale reprezentanţilor societăţii “reclamante”. De asemenea, reprezentanţii Industrie Mică SA nu uită să amintească de posibilii “beneficiari” vâlceni ai unei “retrocedări” în favoarea Batroscom SA dictată de instanţă pentru bunurile fostei Alutus SA, ajunse prin acte comerciale de bună credinţă în patrimoniul societăţii lor. Dintre aceştia, ei îl amintesc din nou pe actualul director al finanţelor vâlcene, Gheorghe Gogîrnoiu.

Procedura insolvenţei cu privire la SC BATROSCOM SA, a fost deschisă la data de 29.03.2007, fiind numit lichidator judiciar Ştefan Bordea. Remuneraţia acestuia a fost stabilită la 3000 lei pe lună plus 15% onorariu de succes din toate sumele care vor fi supuse distribuirii.
Numirea lui Ştefan Bordea nu pare întâmplătoare. Astfel, lichidatorul judiciar Cascaunt Ipurl, reprezentat prin Ştefan Bordea, desemnat de instanţa de fond prin sentinţa comercială nr. 408/22.11.2007, este soţul judecătoarei Aneta Bordea de la secţia penală din cadrul Tribunalului Vrancea. Este fără putinţă de tăgadă că acest aspect era cunoscut de instanţa de judecată, desemnarea acestui practician în insolvenţă nepărând a fi întâmplătoare. Reprezentanţii Industrie Mică SA s tem că desemnarea a fost făcută în scopul de a înlesni “manevrele nelegale care se fac în acest dosar de insolvenţă”. Potrivit art. 29 din OUG nr. 86/2006 “Profesia de practician în insolvenţă nu poate fi exercitată la tribunale, tribunale specializate şi curţile de apel la care soţul practicianului în insolvenţă îndeplineşte funcţia de judecător sau procuror”. “Nu se poate spune că doamna judecător nu cunoştea acest aspect, cu atât mai mult cu cât, în anul 2006, a fost anchetată pentru o situaţie similară, fiind acuzată că în mod preferenţial şi nelegal a numit ca lichidator pe dl. Bordea Ştefan, soţul dnei. Judecător Bordea Aneta şi cumnatul preşedintei secţiei civile a Tribunalului, magistrat Manole Victoria”, susţin reprezentanţii societăţii.

Judecătorii de la Tribunalul Vrancea nu vor să aştepte o soluţie a Curţii de Apel Galaţi
Judecătoarea Simona Nicolau pare a aplica un principiu enunţat chiar de ea, după cum a precizat (“fac ce vreau eu în acest dosar”) şi nu a Codului Deontologic al judecătorilor aşa cum ar fi normal. Aceasta a refuzat suspendarea cauzei, deşi dispoziţia fost adoptată prin decizia nr. 290/R/13.05.2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, ce a admis recursul formulat de Industrie Mică SA împotriva încheierii din 22.01.2009 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 137/91/2007 la aceeaşi instanţă în vederea suspendării cauzei până la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate. Suspendarea cauzei înseamnă suspendarea dosarului nr. 137/91/2007 aflat pe rolul Tribunalului Vrancea, întrucât dispoziţiile art. 113 şi 116 din legea 85/2006 cu privire la care subscrisa a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a acestora, au legătură cu fondul cauzei, aşa cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel Galaţi. Numai după soluţionarea excepţiei necostituţionalitate de către Curtea Constituţională se poate trece la continuarea procedurii insolvenţei şi implicit la soluţionarea dosarului nr. 137/91/2007.
Potrivit art.315 alin.1 C. pr. civ. “În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.
Această regulă enunţată în această materie vizează obligativitatea îndrumărilor date de instanţa de recurs cu privire la problemele de drept dezlegate. Precizările pe care le face textul citat sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunţate, aşa cum s-a decis în mod constant şi de jurisprudenţa noastră.
Contrar îndrumărilor date de instanţa de control judiciar, judecătorul sindic continuă procedura insolvenţei şi dă dispoziţie lichidatorului să procedeze la sigilarea imobilului Hotel Alutus, solicitând în acest sens şi concursul unui executor judecătoresc de pe raza Tribunalului Vrancea.

Lichidatorul solicită deposedarea unei terţe părţi!!!
Ulterior, acelaşi reprezentant Cascoun Ipurl, formulează acţiune în revendicare solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să oblige SC Industrie Mică SA să lase reclamantei Batroscom SA în deplină proprietate şi paşnică posesie mai multe imobile (terenuri şi construcţii). În susţinerea acestei cereri lichidatorul judiciar a invocat faptul că titlul de proprietate al actualilor posesori este ulterior titlului de proprietate al debitoarei SC BATROSCOM SA. BATROSCOM SA (fosta SC ALUTUS SA) a înstrăinat mai multe imobile în anul 2002 în baza actelor sale de proprietate. Aşadar, acţiunea în revendicare promovată în prezent de către debitoare SC BATROSCOM SA prin lichidatorul judiciar al acesteia, împotriva Industrie Mică SA, proprietara imobilelor, terţă faţă de procedura insolvenţei, este inadmisibilă.
Având în vedere cele expuse mai sus, există, iată, motive puternice şi legitim întemeiate de bănuială pentru a considera că nepărtinirea şi obiectivitatea instanţei de judecată va fi ştirbită în cauză, procesul putând fi bănuit deja ca fiind unul imparţial.

Au magistraţii “temă” să readucă bunurile Alutus SA în patrimoniul Batroscom?
În afara bănuielii că persoane implicate în dosar, din partea reprezentanţilor reclamantei, ar fi rude cu magistraţi de la instanţele vrâncene, cei de la Industrie Mică SA acuză şi interese majore din partea unor personalităţi locale de a pune mâna pe valoroasele active ale fostei Alutus SA. “În cauza de faţă, datorită împrejurării pricinii şi calităţii părţilor, instanţa de fond, urmăreşte aducerea unor bunuri, proprietate privată a altor societăţi comerciale, în averea debitoarei SC BATROSCOM S.A. pentru a servi interesele unor persoane cu influenţă. Astfel, prin sentinţa nr. 168 din 06.03.2009, instanţa de fond, vădit abuziv, dispune evacuarea unor societăţi comerciale, printre care şi noi (Industrie Mică S.A. – n.r.), din imobile proprietatea acestora, trecând peste actele de proprietate şi extrasele de carte funciară în care era întabulat dreptul de proprietate al acestora, cu scopul de a le aduce în averea debitoarei, urmând ca ulterior, aceste imobile să fie vândute persoanelor interesate. În opinia noastră principalul interesat. este Gogârnoiu Gheorghe, director al D.G.F.P. Vâlcea, ADMINISTRATOR LA S.C. ALUTUS S.A. în perioada 30.04.1997 – 19.03.2000 şi totodată funcţionar în aceeaşi perioadă la D.G.F.P. Vâlcea. Pentru a-şi atinge scopul, de atunci şi până în momentul de faţă, prin tot felul de metode, a încercat să pună mâna pe active şi mai ales, pe HOTELUL ALUTUS. În acest scop, la mijloc este o întreagă regie de care instanţele de judecată nu ştiu, iar prin soluţiile date afectează şi alte persoane fizice şi juridice. În perioada cât a fost administrator, Gogârnoiu Gheorghe, cu bună ştiinţă, nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă majorările de întârziere calculate pentru neplata debitelor societăţii, iar acest lucru nu a fost adus la cunoştinţa acţionariatului şi creditorilor în nici un fel, pentru a se ascunde faptul că S.C. ALUTUS S.A. se îndreptă spre faliment la acea dată. Dorinţa de a pune mâna pe activele S.C. ALUTUS S.A. a fost şi este scopul lui Gogârnoiu Gheorghe din momentul în care a fost membru al Consiliului de Administraţie al S.C. ALUTUS S.A.(anul 2000), prin falimentarea societăţii şi neînscrierea datoriilor acesteia în bilanţ decât atunci când considera că datoria a ajuns atât de mare încât să sechestreze activele şi în special Hotelul ALUTUS, evaluat la circa 4-5 milioane EURO, şi să le vândă prin metode numai de el ştiute către persoane interesate. Aşadar, avem motive să credem că soluţionarea cererilor din cadrul dosarului 137/91/2007 nu se va face cu respectarea principiilor obiectivităţii şi imparţialităţii judecătorilor, în scopul aflării adevărului, ci dimpotrivă, în interesele unor persoane influente, aflate în spatele acestui dosar”, se arată în contestaţia formulată de reprezentanţii SC INDUSTRIE MICĂ SA. Vom reveni cu alte amănunte. (Anton FULGA)

This entry was posted on Monday, March 8th, 2010 at 2:30 pm and is filed under Frontal, Naţional. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.