Cultura vâlceană nu mai e ce a fost odată. Muzeele ce până în 1989 aduceau faimă judeţului au ajuns în prezent a fi numai umbre aproape părăsite de iubitorii de cultură, locuri unde azi doar se depozitează obiecte de artă. O strategie coerentă în domeniul valorilor culturale nu a fost creionată pănă în prezent, autorităţile limitându-se a recunoaşte punctele slabe ale culturii vâlcene. Într-o lume din ce în ce mai grăbită, vâlceanul nu mai are timp să se oprească la Muzeu, autoritatea locală nu mai are resurse să îi finanţeze activitea, iar angajatul, prost plătit, nu îşi mai face treaba cu pricepere.
O analiză efectuată recent de către experţi din cadrul Consiliului Judeţean (CJ) Vâlcea scoate la iveală marile lipsuri ale culturii vâlcene, în speţă ale muzeelor de pe teritoriul judeţului. Raportul a fost prezentat în urmă cu câteva săptămâni în şedinţa CJ, unde au fost propuse şi o serie de soluţii menite să revitalizeze, în al doisprezecelea ceas, un domeniu ce de mai bine de 18 ani se află în agonie. Potrivit raportului întocmit de către specialiştii Consiliului Judeţean, în Vâlcea există trei complexe muzeale şi anume: Muzeul Judeţean , de care aparţin muzeele de Istorie, cel de Artă, Casa Anton Pann dar şi Muzeul Satului, Memorialul Nicolae Bălcescu şi Muzeul Viei şi Vinului din Drăgăşani. Sinteza specialiştilor aduce la lumină faptul că nu există deocamdată nici un muzeu orăşenesc, în cele opt aşazise urbe ale judeţului, ca să nu mai vorbim de comune, unde cuvântul muzeu nu a intrat încă în vocabularul sătesc. Mai mult, zonele de sud vest şi cea de nord a judeţului reprezintă adevărate pete albe pe harta culturii vâlcene.
Muzeele, depozite de vechituri
Analiza experţilor de la CJ relevă o realitate îngrijorătoare şi anume aceea că instituţiile muzeale sunt privite de majoritatea oamenilor ca nişte simple depozite de obiecte vechi. “Una din marile probleme o reprezintă mentalitatea învechită privind rolul muzeelor în societate, identificate ca nişte simple clădiri unde se depozitează obiecte învechite. Un alt aspect negativ îl reprezintă şi faptul că deocamdată nu există o abordare intersectorială care să lege patrimoniul cultural de activitatea turistică şi implicit de hotelierii din zonele vizate”, se arată în raportul prezentat forului decizional al judeţului. Alte lipsuri semnalate de documentul experţilor se referă la personalul de specialitate şi auxiliar insuficient, cu salarii neatractive şi nestimulative, subfinanţare cronică pentru proiectele propuse, lipsa contractelor de asigurare pentru patrimoniul mobil dar şi cel imobil.
Deşi renovat, Muzeul de Istorie intră la apă
Luate la bani mărunţi, toate instituţiile de cultură au mai mari sau mai mici neajunsuri. Un exemplu elocvent, tratat punctual în sinteza de strategie culturală a judeţului, arată cum, la Muzeul de Istorie din Râmnicu Vâlcea au apărut deja infiltraţiile din sol, chiar dacă imobilul a fost renovat de curând. Tot la categoria minusuri, experţii mai arată că, patrimoniul actual este insuficient pentru organizarea unei expoziţii permanente reprezentative. „În timpul lunilor de iarnă sălile sunt goale lungi perioade de timp din cauza vizitării în salturi ( la început şi la sfârşit de an şcolar), categoriile cele mai reprezentative care vizitează muzeul fiind elevii şi pensionarii”, se arată în documentul menţionat. O situaţie similară se găseşte şi la Muzeul de Artă „Casa Simian”, unde nu există deocamdată fonduri pentru achiziţionarea de noi opere de pictură, de grafică şi de sculptură. Mai mult, instituţia absentează de pe piaţa naţională de artă, neparticipând la vânzările organizate de casele de licitaţii pentru obiecte de artă în calitate de licitant dar şi de ofertant.
Muzeul “Nicolae Bălcescu” în beznă
Până în 1989 memorialul Nicolae Bălcescu, din comuna cu acelaşi nume a constituit un punct de atracţie turistică, vizitatori din toate colţurile ţării trecând pragul complexului dedicat marelui cărturar. În prezent, activitatea este redusă la minimul esenţial, localnicii amintindu-şi vag de rolul pe care conacul, donat statului în 1948, îl îndeplinea în comunitate. Grijile de fiecare zi au şters din memoria sătenilor vremurile în care curtea muzeului era plină de turişti. „Ce să mai fie maică? Nu mai e nimic. Acum conacul e păzit de câini şi rar mai intră cineva acolo. Mai vin din când în când grupuri de copii. Pe vremuri în fiecare duminică veneau zeci de turişti, se organizau tot felul de manifestări, dar acum totul parcă a intrat în paragină”, ne spune Maria Alexe, a cărei casă e peste stradă de Memorialul Bălcescu. Astăzi, muzeul se confruntă cu o multitudine de probleme, începând cu iluminatul public deficitar cauzat de o reţea electrică subcalibrată odată cu creşterea numărul gospodăriilor învecinate şi terminând cu veşnicele piedici puse de aplicarea ciudată a legilor proprietăţii.
La Drăgăşani, un singur angajat “bun la toate”
Muzeul Viei şi Vinului din municipiul Drăgăşani se poate lăuda cu „performanţa” de a avea un singur angajat, om care îndeplineşte laolaltă toate funcţiile necesare într-o astfel de instituţie, de la ghid şi gestionar până la îngrijitor. Analiza experţilor de la CJ arată că imobilul în care funcţionează muzeul se află în stare avansată de degradare, o reparaţie capitală fiind absolut necesară. O altă problemă gravă semnalată de documentul oficial este unei linii de telefonie fixă cu fax, ca să nu mai vorbim de lipsa Internetului. Autorităţile locale au de gând să transforme muzeul în unul generalist, vinotehnica urmând a fi o secţie a acestuia, ca o soluţie de compromis care să asigure accesarea mai unor fonduri mai importante. (Sergiu MIR)