Observator de Valcea

“(…)Alegerile prezidenţiale din 2009, însă, au reprezentat o provocare greu de refuzat de Mircea Geoană, un lider politic modest, poate şi onest, în naivitatea sa. Bazându-se prea mult pe susţinerea liberalilor în lupta contra lui Traian Băsescu, Geoană a uitat să-şi consolideze puterea în propria formaţiune, împănată cu zeci, dacă nu sute, de tovarăşi “activişti” cu experienţă. Ba, chiar s-a lăsat ameţit de apropierea unui succes pe care poate nici nu l-a visat, fotoliul de la Cotroceni. A lăsat garda jos chiar şi în ceea ce-i priveşte pe aliaţii de conjunctură din turul doi, mă refer aici la UDMR, PRM, PNG şi PIN şi alte minorităţi. Matematic, rezultatul înregistrat în turul doi al alegerilor prezidenţiale demonstrează faptul că votanţii celor trei formaţiuni politice ori au preferat să stea acasă, ori – cei mai mulţi – au votat cu Traian Băsescu. Aşadar – şi nu am pretenţia unei teorii strict personale – Mircea Geoană nu a pierdut alegerile prezidenţiale în diaspora, nici în faţa serviciilor secrete (deşi e de nuanţat aici) şi nici sub imperiul efectelor flăcării violet. Le-a pierdut în propriul partid şi prin trădarea unor aşa-zise formaţiuni politice despre care a uitat că sunt, mai mult sau mai puţin, creaţiile lui Ion Iliescu (UDMR şi PRM) sau ale unor personaje consacrate de acesta (PNG – Viorel Hrebenciuc, PIN – Cosmin Guşă via Adrian Năstase).”

Ce ironie a sorţii, ce poantă bună, nu-i aşa? Învingându-l pe Mircea Geoană în competiţia prezidenţială din 2009 – la limită, e drept – Traian Băsescu şi-a răscumpărat “flota de datorii morale” şi i-a relansat pe orbita puterii politice din România pe… Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Adică tocmai pe cei pe care i-a demonizat ani de zile ca fiind adversarii săi pe viaţă, cel puţin din punct de vedere politic. (more…)

Pe adresa de e-mail a redacţiei am primit un articol semnat de vechiul nostru coleg de breaslă Mircea Monu. Redăm integral observaţiile acestuia, subliniind pentru eventualii critici răutăcioşi că, din punctul de vedere al redacţiei noastre, Domnul Monu a surprins cu obiectivitate o situaţie ce părea de neimaginat înainte de a se petrece. Titlul aparţine redacţiei.

“Vă semnalez 7 (şapte) încălcări grosolane ale legislaţiei comise de către Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea în cadrul şedinţei sale extraordinare din 15.02.2010, când, la punctul “Diverse” al ordinei de zi, a fost modificat “Regulamentul privind conferirea titlului de cetăţean de Onoare al Municipiului Râmnicu Vâlcea” şi a fost acordat titlul de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Râmnicu Vâlcea” domnului Mircea Gutău, condamnat penal prin hotărâre judecătorească definitivă la pedeapsă privativă de libertate, fost primar al Râmnicului, al cărui mandat a încetat de drept în urma unei condamnări definitive privative de libertate:

1) art. 39 alin. (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: „O dată cu notificarea convocării, sunt puse la dispoziţie consilierilor locali materialele înscrise pe ordinea de zi.” – consilierilor locali (cel puţin celor din Opoziţie, adică PSD şi PNL) nu li s-au pus la dispoziţie proiectele de hotărâre pe care primarul interimar (viceprimarul Romeo Rădulescu) le-a propus la punctul „Diverse” al ordinei de zi a şedinţei susmenţionate, unul privind modificarea „Regulamentului privind conferirea titlului de Cetăţean de Onoare al Municipiului Râmnicu Vâlcea”, iar celălalt pentru acordarea titlului de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Râmnicu Vâlcea” domnului Mircea Gutău, care în acest moment execută la Penitenciarul Colibaşi o pedeapsă penală privativă de libertate; aceste proiecte nu au fost discutate în comisiile pe domenii ale consiliului local, deci nu ar fi trebuit să fie incluse pe ordinea de zi, conform Regulamentului Consiliului Local;

2) art. 39 alin. (6) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: „Ordinea de zi a şedinţei consiliului local se aduce la cunoştinţă locuitorilor comunei sau oraşului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate.” – o ştire apărută în 12.02.2010 în cotidianul „Viaţa Vâlcii”  prezintă doar patru proiecte de hotărâre pe ordinea de zi, printre aceste neaflându-se cele două menţionate la punctul anterior, după cum nici pe site-ul Primăriei nu au apărut cele două proiecte susmenţionate; (more…)

“Sigur, toti, semneaza toti, e o avalansa de cereri!” “Semneaza pe cartiere, pe strazi, pe blocuri, semneaza cu totii!” Nu, nu e o lista pentru plata injumatatita a impozitului pe cladiri daca se face inainte de termen; nu, nu e nici o lista pentru abonamente la cablu cu sase luni de promotie; nu e vorba nici de asocierea unor proprietari dea apartamente satui de incalzirea statului si hotarati sa cumpere impreuna o centrala termica de capacitate mai mare. Nu, n-are nici o legatura cu vreuna dintre meschinele treburi pecuniare care ar putea framanta mintea cetateanului obisnuit.
“Avalansa de cereri” este “o actiune o societatii civile”, o facere de bine, o mana de ajutor, “o actiune cetateneasca” a unor locuitori din Ramnicu Valcea. Ei s-au apucat sa stranga semnaturi in favoarea primarului PDL, Mircia Gutau, care se afla la penitenciarul din Colibasi, condamnat la trei ani si jumatate de inchisoare. In iulie 2006, el a luat mita 50.000 de euro ca sa elibereze un certificat de urbanism. Condamnarea a devenit recent definitiva si irevocabila, iar cetatenii cu listele de mai sus, “pe cartiere, pe strazi, pe blocuri”, considera ca Mircia Gutau s-ar simti mai bine daca ar fi proclamat cetatean de onoare al orasului Ramnicu Valcea, iar judecatorii cei nemilosi vor avea si mai abitir cosmaruri. Asa ca s-au apucat sa stranga semnaturi ca sa-l proclame pe stimabilul lor primar cetatean de onoare al orasului Ramnicu Valcea.
Se pare ca pana ieri seara se stransesera mai mult de o mie de semnaturi pentru ca fericitul posesor al unui dosar de luare de mita sa fie ridicat pe soclul respectului public unanim si admirat ca atare. Probabil ca si celalat proces, cel nefinalizat, in care primarul din Ramnicu Valcea este acuzat ca ar fi pagubit statul cu aproximativ 120.000 de euro prin achizitii legate de amenajarea de locuri de joaca, a jucat un rol de seama in crearea acestei aure de legenda in jurul, iata, a unui primar gospodar care neaga, desigur, acuzatiile.
Va intrebati cum de e posibil ca, intr-o tara locuita de oameni cat de cat rationali, o mana de cetateni cu drept de vot sa semneze de bunavoie o asemenea rasturnare a logicii si a bunului-simt. si eu. La fel m-am intrebat si cand un grup de studenti de la Universitatea “Spiru Haret” au anuntat in toamna ca dau in judecata Ministerul Educatiei pentru ca facultatile private la care invatau nu aveau acreditare. (more…)

Pentru prima dată după cazul Fănel Păvalache, un alt dosar de corupţie la nivelul unui important demnitar se închide cu o condamnare definitivă şi irevocabilă, cu executare, la închisoare.
Primarul oraşului Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutău, membru PD-L, trebuie să stea la închisoare 3 ani şi 6 luni pentru că ar fi luat mită. A fost condamnat şi fostul viceprimar, Nicolae Dicu. Domnul Gutău îşi susţine în continuare nevinovăţia şi invocă cele două achitări succesive pronunţate anterior. DNA pare să fi luptat însă până la capăt şi a învins.
Dincolo de drama personala a d-lui Gutău, care, colac peste pupăză, a primit mandatul de executare chiar în drum spre înmormântarea fratelui său, înmormântare la care nici nu a mai ajuns, prima soluţionare a unui dosar de corupţie este o gură de oxigen pentru credibilitatea justiţiei din România.
Iată că procurorii anticorupţie, acuzaţi de subordonare fata de Traian Basescu şi PD-L, au urmărit până în pânzele albe un demnitar al acestui partid, înfruntând inclusiv popularitatea foarte mare a primarului reales.
Arestarea sa preventivă, în urmă cu câţiva ani, s-a lăsat cu proteste de stradă, iar eliberarea cu o adevărată manifestaţie ad-hoc de entuziasm. Să nu uităm că şi declanşarea anchetei şi pronunţarea condamnării definitive au avut loc în timp ce la putere se află PD-L. Aţi văzut vreun demnitar PSD atins măcar cu o petală în timp ce PSD era la putere?
Au apărut şi voci spunând că domnul Gutău a fost sacrificat pentru a clama independenţa Justiţiei astfel încât alţi corupţi din PD-L, mai bine plasaţi, să poată fi salvaţi. Teoretic, totul e posibil. Dar dacă Mircea Gutău nu era condamnat s-ar fi zis că are protecţie politică, dacă e condamnat e tot manevră politică. Adică aşa e rău şi aşa nu e bine?
În plus, n-aş zice că PD-L iese strălucit din această poveste. Acum dl. Gutău va fi exclus din partid, însă acuzaţiile de corupţie formulate de DNA datează de ani buni, timp în care domnia sa a fost susţinut de partid pentru un nou mandat. Democrat liberalii invocă prezumţia de nevinovăţie. Să fim serioşi! (more…)

“A venit apa caldă? A venit, da`-i rece!”. Aşa am intenţionat, iniţial, să intitulez acest articol de opinie prin care voi încerca să-i aduc aminte calităţile unui amic, liberal ca şi mine. El, cu adeziune puţin mai veche decât a mea şi cu funcţie… după buget. Totuşi, am zis că nu se cade să aduc underground-ul melodiei “Noi vrem respect” a acelor de la Paraziţii într-un subiect atât de luminos, cum este politica. N-am avut curaj să trec nici pe la Coşbuc, să mă inspir din “Noi vrem pământ”. Mi-a fost teamă să nu înţeleagă cineva, cumva că mă refer la vreun ciocoi. Sau, mai rău, Doamne fereşte!, că bat apropouri lipsite de originalitate, insinuând vreo comparaţie între anul de liceu în care se studia cândva poezia amintită şi tendinţele comportamentale ale subiectului articolului meu de azi.
Până la urmă, cu umilinţă recunosc că tot la parafrazarea scriselor cuiva unanim considerat mai deştept decât mine am ajuns: Mircea Cărtărescu. Doar în titlu voi îndrăzni încercarea de stil. În conţinut, mesajul meu va fi diferit (şi sper că va fi tratat ca atare) de cel folosit de maestru, în urmă cu ceva ani sau în prezent (“Sprijiniţi-l pe Mircea Geoană”, Evenimentul zilei, 2005 – “Ocrotiţi-l pe Geoană”, Evenimentul zilei, 22 ianuarie 2010).
M-am străduit să-mi aleg cuvintele cu grijă şi să adaug câteva la puţinele rânduri apreciative, referitoare la amicul cu pricina, pe care le-am semnat de-a lungul timpului. Pe bună dreptate, mi-a şi reproşat asta uneori. Dacă observaţi, nici lui Cărtărescu nu i-a stricat să fie versatil. În trecut, îl aprecia negru pe alb pe Mircea Geoană, iar vineri, la început de 2010, scrie blajin că, dacă l-ar vizita la domiciliu liderul PSD, prima sa grijă ar fi să acopere prizele din casă. Aşadar, nu văd ce principiu ne-ar împiedica să-i recunoaştem această calitate şi lui Bogdănel, căci despre el este vorba. Nicidecum să i-o privim ca un defect. Nu, nu e cazul. Dacă ar fi să considerăm versatilitatea un defect, poate în cazul meu ar fi valabil deoarece, iată, copiez ca un epigon “traiectoria” de caracter a maestrului preferat de Traian Băsescu. Ba, de-a lungul timpului, folosesc chiar aceleaşi titluri. Asta e, inspiraţia are nevoie de o muză. De un muz, sincer, n-am auzit. Dar asta nu mă împiedică să mă a-muz.
Nu e cazul să-l bănuim pe Bogdănel nici de lipsă de modestie, aşa cum am auzit vorbindu-se despre el uneori, cât timp am decis eu să-l laud, fie şi de aici, din acest colţişor de lume chinuită şi aparent fără potenţial de strălucire ce poartă numele Observator de Vâlcea. (more…)

Ce momente hilare ne oferă echipele din Liga I! Dar cele din Cupa Comunitatea Europeană, denumite “DA” şi “NU”?
Care este diferenţa dintre acuzaţiile reciproce: Becali la “butoane”, Copos frustrat de arbitrii, Badea primind comision de la Becali (un milion euro) pentru “chestii” din campionatul trecut, etc, si cea dintre Preşedinte şi Primul Ministru la încheierea contractului cu firma Ford de la Craiova? Nici una. Dumneavoastră înţelegeţi foarte bine ologeala verbală în văzul ţării a non-conformiştilor.
Tatăl meu defunct, în copilăria şi adolescenţa mea, când ieşeam din tipar (disciplină) mă penaliza. Efectiv nu mă mai bonifica financiar. Când reveneam la programul de disciplină îmi dădea şi restanţele.
În democraţie cuvântul disciplină este perimat. La alegerile din acest an (locale şi generale) ca europeni ce suntem, cred că ar fi bine să le luăm bonificaţia non-conformiştilor şi să votăm autoreglementarea disciplinei.
Nu este posibil ca pentru următorii patru ani non-conformiştii să ne mintă prin programe, că vor realiza una şi alta. După aceea ne lasă în “beznă”.
Plenul votanţilor, circa 17 milioane de români, fără să ne cunoaştem, ca în parlament, printr-o concurenţă loială de idei să votăm partidele disciplinate.
Acelea care vor realiza, 70 -80% din ceea ce ne promit prin programele lor. Tacit trebuie să ne înţelegem. Personal îmi este greu să creionez un itinerariu al partidelor, care prezintă garanţia morală pentru noi, dar trebuie încercat.
În locurile şi comunităţile prin care trec observ – din discuţiile cu, covorbitorii – panica şi teama că pentru următorii patru ani, nonconformiştii din echipele “DA” şi “Nu” îşi vor continua realizarea intereselor personale.
În astfel de condiţii avem, încă, timp să ne facem  calcule. Calculul social, financiar, politic şi în special administrativ-locativ unde trăim zi de zi.
Soluţii sunt. Totul este să vrem, să încercăm. (I. Stana)

CAZUL VALMETEX

Vă amintiţi că, în anul 1997, s-au vândut acţiunile fostei ICSM Râmnicu Vâlcea, actual SC Valmetex, către Broadhurst Investment Ltd din Cipru cu aproximativ 1,3 miliarde lei vechi?
Atunci, un număr de circa 6,7 milioane acţiuni s-au vândut la preţul de 201 lei per acţiune, în situaţia în care, nici cu două ore înainte (aceeaşi zi) o acţiune pe RASDAQ se vânduse cu 910 lei per acţiune. Cât au luptat nonconformiştii să cumpere, numai în judeţul Vâlcea, magazinul Cozia şi alte circa 100 complexuri comerciale şi peste 200 magazine la parterele blocurilor!
De altfel, în ziua respectivă s-a creat un prejudiciu la bugetul României de circa 5 miliarde lei prin fostul FPS. Din 1997 până în prezent, chiriile la metrul pătrat în magazinele Valmetex din Râmnicu Vâlcea au crescut până la 40 – 50 euro.
Într-una din zile, o cunoştinţă m-a atenţionat că Valmetex vinde spaţiile comerciale din municipiu cu 1.000 până la 1.500 euro per metru pătrat.
După un calcul simplu rezultă că, pentru un magazinaş de 70 mp, vândut cu 1.000 de euro per metru, Valmetex încasează 70.000 euro, respectiv 2,6 miliarde lei vechi.
Nonconformiştii acestei privatizări, care au operat pe piaţa de capital, doresc să vi-i amintesc:
- Ilie Ilie – Director ICSM, ulterior Valmetex Râmnicu Vâlcea;
- Sorin Dimitriu – Preşedintele Consiliului de Administraţie al FPS;
- Dan Preduloiu – şeful comisiei de licitaţie;
- Broadhurst Investment Ltd, firmă cipriotă, care avea, la acea dată, filiala în România, a cărui acţionar şi administrator a fost şi este Andrei Cristian Siminel, una şi aceeaşi persoană cu directorul general al SVM Active Internaţional, cu acţionari firmele cipriote Isola Entreprises Ltd şi MGV Ltd.
Acestea sunt metodele nonconformiştilor, pe care le-au pus în lucru şi sunt cvasigenerale în România, pentru sărăcirea şi înfometarea populaţiei. Dar, să revenim la fondul problemei.
Domnul Ilie Ilie n-ar greşi, dacă ar nominaliza, în paginile acestui ziar, spaţiile comerciale ale fostei ICSM Râmnicu Vâlcea, la data vânzării celor circa 6,7 milioane de acţiune către firmele off-shore din Cipru. Din curiozitate profesională să calculeze Iliuţă, un metru pătrat vândut la 1.000 de euro, în prezent şi să-şi dea singur seama cât de grav a afectat interesele participanţilor autohtoni (foşti gestionari) şi, în mod vital, bugetul României. (I. STANA)

În judeţ, se petrec tragedii, sunt probleme care trebuie băgate sub nas ostentativ autorităţilor, iar mai marii judeţului luaţi la rost. La câtă presă este în Vâlcea, dacă ne-am completa eforturile, poate se vor mişca din fotoliile de piele şi vor catadicsi să rezolve problemele oamenilor cărora le vor cerşi, în curând, voturile. Încă sunt de mediatizat şi poveşti de succes, bogăţii spirituale neexploatate şi multe altele exemple pozitive. Cine vrea să facă presă cinstit, are la îndemână un spaţiu geografic ce musteşte de subiecte.
Unii dintre noi s-au învăţat să împuşte banul, să sară rândul şi să dea hidos din coate pentru un loc în faţă, la-mpărţeală. E în toi campania electorală. Până şi Silviu Popescu mai crede că e suficient să te numeşti cum te numeşti ca partidele să se facă preş în faţa ta şi… să scoată biştarii, mama lor de `oţi! În fond, dacă te superi, îi critici dur pe politicieni în cele 3.000 de ziare pe care spui că le tipăreşti. Ieşi la bătaie, cu chiloţii în cap în piaţa publică. Te semnezi sau nu, dar le arăţi tu cu cine au de-a face!
În urmă cu doi ani şi jumătate, când te-ai întors din America şi ai deschis noi ziare, te-am întrebat: “Arăm?”. Ai răspuns pozitiv, dar şovăind. Mi-am dat seama imediat că nu înţelegi ce vreau să spun. Şi am văzut asta apoi, în ziarele pe care le conduci. Foarte puţine subiecte documentate, prea puţin luat judeţul la talpă. Slab, extrem de jos calitativ. Doar e mai uşor să preiei subiecte muncite de anonimi ca Pană, Jianu, x sau y şi apoi să-ţi faci titlu de glorie din ele. E drept, poate nici n-ai avut suficienţi colaboratori în redacţie, care să abordeze jurnalismul cu pasiunea noastră, a celorlalţi “fraieri”. Poate nici n-ai ştiut sau vrut să-i stimulezi. Dar şi asta ţine de managementul de presă. Vreau să cred că aici, în presa locală, cu bune şi rele, încă nu vorbim de concepte globaliste de genul “fabricii de fericire”. Nu contează doar capacitatea de a vinde bine orice, pentru că nu publicăm doar reclamă sau anunţuri.
Ideea e că sunt dezamăgit. Pe cuvântul meu de onoare, Romeo Popescu şi Petre Tănăsoiaca sunt încă de o mie de ori mai competitivi decât tine, Silviu Popescu. Dacă vrei respect, munceşte! (Adrian PANĂ)

Scriam în urmă cu ceva timp despre nerezolvarea dosarelor penale cu prejudicii mari aduse la bugetul statului ( peste 10 milioane de euro) de către instanţele judecătoreşti, pagube care s-au suportat de întreaga populaţie a României prin plata taxelor şi impozitelor.
Toate astea dovedesc că „nonconformiştii” sunt persoane cu legături de prietenie  în rândul celor din Guvern ori Parlament. Deci sunt persoane care se situează deasupra legii.
Nici în următorii 10 – 15 ani nu se vor da hotărâri ferme de instanţele judecătoreşti în cazurile mari de corupţie.
Am făcut această introducere, coroborat cu refuzul Guvernului de a reduce TVA – ul  cu 5% la pâine, carne, lapte, etc. Motivul – bugetul României nu ar suporta această reducere.
Observaţi fermitatea Guvernului!
Deci, reducerea cu 5% a preţurilor la produsele alimentare nu este suportabilă, dar prejudiciile cumulate în ultimii 10 ani, create de nonconformişti de peste 12 -13 miliarde dolari, constatate de experţi de mare valoare şi care sunt probe în dosarele aflate în diferite faze judecătoreşti sunt acceptate! Observaţi ce nivel şi la ce nivel operează corupţia în România.
Guvernatorul BNR, care ne este conjudeţean şi a absolvit aceeaşi facultate cu profil economic ca şi subsemnatul în Bucureşti, recent a avansat ideea că majorarea dobânzilor de refinanţare, creşterea inflaţiei şi deprecierea leului sunt fenomene normale întrucât cursul de schimb valutar în vara anului 2007 a fost nesustenabil. A vrut să spună că în urmă cu şase luni BNR a vândut pe piaţă un euro cu 3,1 lei şi , vezi Doamne, ne-a avantajat destul.
Conjudeţene, ai o imagine publică frumoasă în rândul nostru şi chiar şi ca aspect fizic, dar rugămintea mea este aceea de a explica realist acest fenomen.
Pentru moment nu pot aprecia cât câştigă Comunitatea Europeană din „Economia bonificată” pe care ne-o impui în România, dar să şti că RIŞTI şi mă întreb cât vei câştiga? Marii profesori universitari de la ASE Bucureşti, în perioada anilor 68 – 74 explicau fenomenul de risc ca pe o pierdere maximă. Domnule Isărescu, nu cred că doreşti acest lucru! (I. Stana)

Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile Legii 187/1999 sunt în afara cadrului constituţional, iar deciziile CNSAS au adus atingere drepturilor omului, au devenit ilegale şi nule de drept.
Nici de această dată nu se spune adevărul să înţeleagă toată populaţia României. Echipele “NU” şi “DA” sunt laşe. Au aruncat cu praf ca să ne intre în ochi.
Adevărul, din punctul meu de vedere, este altul.
• Se apropie alegerile locale şi următoarele, votul uninominal va decide câştigătorii. Pentru a fi eliminate verdictele CNSAS din instrumentarul electoral, s-a decis neconstituţionalitatea acestora.
Comunitatea Europeană, observând că meciul dintre DA şi NU conduce la conflicte, a dat un sprijin moral printr-o componentă diplomatică. “Terminaţi cu dosarele astea de şantaj politic, altfel vă ţinem în rapoarte de salvgardare!” Da, apreciez de data asta poziţia Uniunii Europene.
• Problema securităţii strategic – naţionale. CNSAS, neavând sistem de protecţie internă, a transmis “la greu” dosare, probabil “pe ochi frumoşi”, în xerocopie, celor “interesaţi”. Cei “doritori”, indiferent ce componentă reprezintă, au arhivele proprii, pe baza “transparenţei”. Da, dar sub acoperirea “transparenţei” au deconspirat informaţii clasificate şi care cad sub incidenţa Legii securităţii naţionale (fostă siguranţă).
• Reacţia ONG-urilor mi se pare necredibilă. Aceste organizaţii au în componenţă intelectuali de primă mărime. Credibilitatea lor, în ciuda unor succese, scade însă vizibil. Pentru ei, CNSAS a fost un fel de “Bibliotecă Universitară”. Cu cât studiau mai multe “romane”, cu atât a crescut alocaţia guvernamentală direcţionată spre astfel de organisme. Încurcate sunt căile Domnului!
Organizaţiile descrise erau obligate să intervină, din 1999 şi până în prezent, pentru ca CNSAS să intre în legalitate pe linia securităţii naţionale.
Ştiţi cine lucrează la elaborarea Ordonanţei de Urgenţă care să asigure continuitatea instituţională a CNSAS? Şeful departamentului de securitate naţională a Guvernului României. (I. STANA)